Am citit fiecare dintre noi de nenumărate ori despre anumite (mai mult sau mai puţin renumite, mai mult sau mai puţin reale) grupuri (nu gupe) de cercetători („cercetător” = persoană care cercetează, observă, studiază, conf. DEX.) care după cercetări, observări, studii şi analize profunde, aprofundate şi respectiv asidue au descoperit ceva care probabil dă bine ca şi ştire în sine şi care mai mult decât sigur (în cazul în care chiar ar fi adevărate descoperirile respective, câte or fi adevărate, dacă o fi vreuna) nu au nici un impact relevant în viaţa de zi cu zi a noastră, a cititorilor ce citim şi ne minunăm (sau mimăm că ne minunăm) sau ne minunăm doar de ştirea în sine şi nu de respectiva descoperire (adică zicem aşa mai pe româneşte „uite mă la ăsta (sau „la asta”), după caz şi după semnătura (numele) care apare la sfârşitul (uneori la începutul) articolului, mai rău fiind în cazul în care apar doar iniţialele „acelui” sau „acelei” care a scris ce a scris, existând aşadar riscul de a se crea mari şi indubitabile confuzii (propun ca pentru aceste situaţii să folosim apelativul neutru de sorginte scandinavă (suedeză mai exact) „HEN”, apelativ despre care am citit că a fost introdus cu mare fast şi în sunet pătrunzător de nyckelharpa în dicţionarul Academiei Konungariket Sverige)) altceva nu are despre ce să scrie!?!” (de fapt nu aşa sună cu adevărat o mirare pe româneşte dar nu prea am loc (voie) pentru a folosi lexiconul pitoresc neaoş strămoșesc pe care îl cunoaştem şi îl stăpânim cu unele înclinații imuabile chiar spre perfecţiune fiecare dintre noi, iar ca să scriu doar „PUNCTE, PUNCTE” urmate de alte „… ….” nu este de al meu domeniu de activitate, nu că aş avea vreunul cu adevărat interesant, poate doar atunci când cutreier malul, despic valul, cercetez străfundul, dar şi atunci interesul şi interesantul sunt noţiuni care mă vizează în cea mai mare măsură doar pe mine, subsemnatul, şi poate uneori şi pe confraţii tăcuţi ce vieţuiesc lacustru împlătoşaţi în armura solzilor mai ceva decât sunt ştirile pe care (repet) le-am citit cu toţii (şi nu doar o dată) împlătoşate în implacabil adevăr).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu